Voi scrie in fiecare zi fragmente din viata mea de blonda, care vor fi trecute sub numele de "parti".
Din copilarie nu imi aduc aminte foarte multe lucruri sau cel putin nu am amitiri foarte vechi. Primele amintiri pe care le vad"in culori" sunt de cand aveam 5-6 ani. Imi aduc aminte drumurile la gradinita, pieptanatul de dimineata, care incepea cu cuvintele lui tata" -au tiganii biserica?" ; Bineinteles ca nu intelegeam nimic, nu stiam ca el rade d emine si ca eu tot zic au, au si ii raspund involuntar la intrebare. Dar el se distra si eu parca treceam mai usor peste trasul de par, ca desi doar el ma pieptana, nu se obisnuise cu asta.
Am un frate, care ma teroriza tot timpul si pe care eu , il iubeam enorm. In primii ani de scoala ,de fiecare data ,de ziua vrunui coleg ,ceream cate 2 bomboane -si pentru fratele meu, si daca nu imi dadea colegul respectiv-i-o duceam fratelui pe a mea. Desigur ca prin clasa a 3-a l-am intrebat daca la el in clasa nu se vine cu bomboane ,deoarece el nu venea niciodata cu nimic.
Vacante la bunici? nu prea, pe cei din partea tatalui ,desi stateau in bucuresti ii vedeam o data pe an, si mama e de departe, mai mergeam-dar nu imi amintesc decat 3 vacante petrecute acolo.
E ceva totusi, alti nu au nici atat.
De invatat, cred ca mi-a placut , pentru ca nu si-a batut nimeni capul cu mine. Doar in clasa a 3-a am "reusit" sa iau doua note de 3 la franceza -unul pentru ca nu am stiut "Crezul" in franceza-rusine mie, dar nu il stiu nici in romana si al doilea a fost pentru ca nu stiam numerele pana la 100.
Atunci mi-a promis tata ca daca iau un 10 (eram in posibilitate de corigenta) ma duce la cofetaria "Ana" pentru o inghetat. Am luat 10 ,desigur si m-a dus si a fost delicioasa, dar ceea ce nu stie tata e ca mi-au schimbat profesoara de franceza (pentru ca eram toti in aceeasi situatie) lucru care a permis sa iau 10.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu